Ursitoarele, dupa credinta românilor din cele mai multe parti sunt trei fete mari, sau mai bine zis trei zâne surori care ursesc viata si croiesc soarta fiecarui prunc nou nascut. Pe lânga numirea colectiva de „ursitoare“, fiecare din aceste trei fete fecioare curate, nepatate, pe jumatate sfinte si nemuritoare, mai are înca câte o numire a sa proprie si anume : cea mai mare „ursitoare“ si „ursita“, cea mijlocie „soarte“ iar cea mica, mai serioasa si mai rea dintre toate, „moarte“. O sama de români spun însa ca ursitoarele ar fi numai doua la numar.

Îmbracamintea ursitoarelor e lunga, alba si întretesuta cu fluturi si cu fire de aur. Cea mai mare însa adeseori umbla îmbracata înca într-o blana de aur, iar în brâu poarta o furca la care se afla legat un caier de lâna alba sau neagra amestecata cu matase si fire de aur si precum rup firul asa curma ele cum voiesc si zilele omului. Cea mijlocie tine în mâna dreapta o pereche de sorti iar cea mica o pereche de foarfeci.

Ursitoarele vin întodeauna în saptamâna în care s-a nascut copilul, în noptile fara sot adica : a treia, a cincea si a saptea noapte; dupa spusele altora însa ele vin în cele dintâi trei nopti de dupa nastere si cu deosebire în cea dintâi; daca se întâmpla ca tocmai atunci femeia se trudeste sa nasca, asista chiar si la nasterea pruncului, iar dupa alte variante abia în a opta noapte îi croiesc ursita. Ora sosirii lor se crede de comun acord a fi miezul noptii când toti cei din casa dorm.